What real friendship means...

What real friendship means... I know I haven't written for a long time, but now I am, because I am in crisis. I really thought she was my friend... She wasn't... Just someone taking advantage of me. I didn't see it coming. I thought I was smarter than that. I'm not. I am just human. I believe in people, even when I should not, I still do... Sad. Two weeks ago I lost my job. "No biggie, I'll get another one," I said to myself, and I will, but this is not what hurts the most. What hurts me most is that I had a friend. HAD. We have a family, without choosing it, just by being born (don't get me wrong, I love, I adore my family, they are great), but we choose our friends. The question is why do we choose the wrong ones? Is it because we want to be like them or we took pity on them? I'm asking myself, is it worth caring about people knowing that they might stab you in the back? Is it worth the risk? I hope it still is....

Romania si crestinismul

Acum doua zile, eu in tramvai. Nu c-as merge foarte mult, 2 statii. Deci, eu in drum spre munca. Dimineata. Sunt inca adormita, abia imi tin ochii deschisi. O doamna imbracata nu foarte elegant, OK totusi, vorbeste la telefon: "Si stii ce mi-a zis proasta dreacu? ... si m-a trimis la dreacu'n praznic..." Well, m-am gandit, poate o fi avut vreo problema saraca femeie. In fata ei totusi o alta DAMA, imbracata (a se vedea) foarte elegant, cu palarie rosie, tot facea din cand in cand: "Ufff. Uff" La un moment dat se intoarce catre femeia ce vorbea la telefon si incepe: "Dar nu se poate asa ceva, dar suntem in post. De la capat o tineti tot asa. Nu ESTI crestina ortodoxa?" Probabil interlocutorul de la capatul liniei intrebase: "ce se intampla" (stiu eu?) si femeia i-a raspuns: "e una aici, probabil e nebuna". Doamna cu palarie rosie se ridica elegant de pe scaun si ii da cu poseta in cap. Like what the hell? O babornita ii tine partea: "Pai nu e frumos, doamna, sa injurati in post". Urmeaza alte cateva secunde, aproximativ 120, si babornita incepe sa injure masinile care blocau drumul tramvaiului: "Fir-ar ale dracu de masini. Nu stiu astea sa mearga? Unde dreacu te bagi, fir-ai boul de tine..."

P.S. Romanii sunt un popor foarte crestin cand vine vorba de aproapele lor.

no title

A inceput saptamana patimilor. (Sa vezi ca se gasesc romani ofensati de aceasta formulare). Dar sa revenim, e saptamana in care invat multe despre mine. O data pe an aflu si eu cat de mult rau fac societatii.
Tot anul imi platesc cuminte darile la stat, ratele (ca tot omul), merg la munca, ies (din cand in cand) la cate o bere, uneori ma imbolnavesc, sper la o viata mai buna, mai usoara... dar o data pe an (nu, nu de Revelion) realizez ca sunt prevestirea apocalipsei. Apropo, apocalipsa nu a venit pe 21 mai, pentru ca am avut eu alta treaba.
E saptamana festivalului gay. Nu stiu de ce dracu ii zice festival. NU am nimic de sarbatorit. NU am drepturile petru care de altfel platesc taxe, cel putin teoretic. NU am nimic de sarbatorit. M-am cam saturat de festivaluri gay in cadrul carora se tot incearca, fara vreun rezultat se pare, sa se demonstreze ca merit si eu o sansa, ca exist si eu si multi altii ca si mine. Nu sunt sigura ca isi au efectul dorit. Pe de alta parte ce alceva s-ar putea face?
Sambata 4 iunie Noua Dreapta a anuntat "vanatoarea de poponari". Eu ce as putea sa fac? Sa organizes o vanatoare de heterosexuali? Ce ar iesi din asta? Eu ii vanez pe ei, ei pe mine, ne uram reciproc fara ca sa rezolvam nimic.
Vreau o lume noua, una mai buna, mai corecta, una in care oamenii se respecta nu isi sar unii altora la gat ca niste caini salbaticiti.

It's the End of the World

Yesterday was the end of the world. What, didn't you notice? There was a big, devastating earthquake and all. Well familyradio.com said there would be. We people are so weird. We want to be immortal and hope that one day we will live with God in some beautiful place, but at the same time we invent apocalypses, lots of them. The website is not online anymore. I guess they tried to move the date or say it was an invisible one. I am really sorry for the people that really believed in it. Like Robert Fitzpatrick, who spent $140.000 for billboards trying to warn poor citizens.
That's really sad. We can fall for anything.
PS: Or...or... Dr Who saved us all.

I feel it in my fingers, I feel it in my toes

It is happening again. My head is full of thoughts, good and bad, all about you. I dream about you and I wait with shivers for the moment when I'll see you again. You didn't promise me anything. You didn't need to, one smile is a promise enough. Can't sleep, can't eat. If you look once at me the world is the most beautiful place. If you're not here, life is not worth of living. I feel like a stupid teenager. I can join the generation EMO. You're not here and I'm dying.

Clientul nostru, stapanul nostru

Sunt un om foarte suparat si pesimist. Am realizat ca nu sriu pe blog decat dupa ce ma enerveaza ceva sau cineva. Am cautat tot felul de motive, dar nics. Toate bune si frumoase. Incepe sa ma sperie chestia asta. Parca m-am dezobisnuit sa mearga totul atat de bine. Asta pana ieri cand am intrat la Cora Sun Plaza. Nesimtirea angajatilor de acolo este CRASA.

Episodul 1
Eu si prietena mea incercam sa intram la acelasi magazin Cora. Aud in spatele nostru pe cineva urland:
- ALO, ALO.
Ma intorc, asa de curiozitate, ca tot romanu'. Vad un paznic alergand disperat inspre noi.
- Unde mergeti?
- Aaaa, la cumparaturi? Vreti sa va dau lista?
- Nu. Buetinul.
WTH? La intrebarea DE CE? mi se raspunde ca asa e regula.


Episodul 2
Imi trebuia un calorifer pe ulei. Unde iti iei o chestie din asta? Normal ca intr-un magazin unde ar trebui sa gasesti de toate. Daca tot te duci sa iti iei o paine si doua tampoane... Buuuuuuuun. Dupa ce m-am holbat 10 minute ca mata-n calendar si am studiat toate modelele expuse prind si eu o tanti de pe raion si ii cer ajutorul. Doamne fereste, cum am indraznit sa fac asa ceva? Ea nici nu lucreaza pe raionul ala. A venit asa in vizita. Sa merg la informatii sa rog sa imi trimita pe cineva. Urmez instructiunile intocmai. Dupa alte 10 minute de asteptat persoana competenta vine un baiat. Il intreb:
- Caloriferul asta cat consuma pe ora?
- Stati sa intreb.
Pleaca. Se intoarce in 5 minute.
- Un kw.
-Aha. Si asta?
dupa ce se gandeste putin
- Tot atat?
Tre' sa precizez ca primul era de 1500w iar celalalt de 2500w. Cum Dumnezeu sa consume la fel. Ca el nu stie, ca e doar baiatul care muta marfa. Super.

Episodul 3.
Dupa ce mi-am luat caloriferul. L-am platit. L-am probat. Incerc sa ies din magazin cu chestia in brate si factura in dinti. La iesire un paznic. Stiu ca trebuie sa verifice deci ma indrept spre el si ma opresc la nici un metru. Se uita la mine foarte impunator asa si-mi zice:
-JOS!
Aici imi sare tandara.
- Cum adica jos? Ce sunt caine? De ce vorbiti asa cu mine?
Ca ce ca el trebuie sa imi verifice factura. Ca daca nu am inteles de la inceput. Daca tot am vazut ca vine spre mine de ce nu m-am oprit. Vorbea asa de parca trebuia sa arunc jos caloriferul si sa ma pun cu fata la perete si mainele ridicate, gata de perchezitie. Ii spun ca vreau sa vorbesc cu managerul. Ca ici ca pe dincolo. Cand l-am luat tare s-a cam fastacit. Ca el nu vorbeste urat cu mine.

In concluzie nu mai calc in CORA cat oi fi si oi trai. De fiecare data cand merg acolo ma simt ca intr-un stat politienesc. Nu mai spun ca daca stai 5 min ca sa te gandesti ce produs sa ei vine imediat cineva sa te verifice, in schimb daca le ceri ajutorul nu lucreaza pe raionul ala.

Ganduri despre Paunescu

A murit Adrian Paunescu. Sunt trista si rusinata de acest popor. Pana la urma cine a fost acest Paunescu ma rog? Sau cum l-am cunoscut eu, venind ca un strain in tara asta. Cine a fost Paunescu pentru mine. Asta e ceea ce conteaza de fapt. Cum l-am vazut fiecare dintre noi in parte. Eu l-am vazut ca pe un pupincurist, care a scris poezii si elogii, lasati-ma sa citez aici, "Cinstitului" si "Bunului Erou" dragul tovaras Ceausescu. Am auzit tot felul de scuze de genul: asa erau vremurile, majoritatea au scris, etc. Dar daca e sa stam asa si sa analizam la rece, nu toti au scris, nu era obligatoriu sa scrii. E adevarat ca cei care scriau isi luau un apartament sau cativa lei in plus la salariu, dar oare merita sa te vinzi pentru atat? Si chiar daca am ajunge sa ignoram trecutul comunist, cum putem ignora aroganta exagerata. Cand ma intreaba cineva daca romanii sunt homofobi imi aduc aminte de emisiunea la care a participat marele Paunescu cu Remus Cernea. Impresia pe care mi-a facut-o atunci marele poet a fost una de om needucat, superficial, plin de ura si frustrari pe care nu stie asupra cui sa le reverse.
De ce as plange un astfel de om. Nu a fost un Eminescu, nu a fost nici macar un om bun. Asta e. Avem cu un nenorocit mai putin in lumea asta.