Scrisoare deschisa pentru toti cei raniti de dragoste

Se intampla uneori sa iubesti pe cineva atat de mult incat orice gest primit din partea ei sa ti se apara a fi unul de real atasament. Poate ti-a zambit in trecat sau te-a salutat si esti in al noualea cer. Sigur ma place. Se poate sa iubesti atat de mult incat sa nu realizezi ca relatia s-a terminat demult. Si incerci sa tragi de ea cu disperare, traind mai mult din amintirea a ceea ce-a fost, ignorand cu incapatanare realitatea prezentului. De ce nu suntem invatati la scoala cum sa renuntam la marile noastre iubiri? Ce ma fac acum cu geometria si orele de romana? Ii recit o poezie ca sa inceapa sa ma iubeasca ca la inceput? Ii demonstrez in termini matematici cat de mult o mai iubesc? Intr-o relatie sunt mereu implicati numai doi oamnei. Daca unul e mai putin implicat relatia e incompleta. Daca se imlica mai multi decat doi, relatia devine supraaglomerata. Din adolescenta citind poezii, romane, vazand filme am avut impresia ca dragostea e ceva magic, e ceva ce vreau sa traiesc. Acum realizez ca magia se pierde destul de repede. Ca dragostea e doar un dans, un fel de a jongla cu complimente si minciuni mai mult sau mai putin nevinovate, in incercarea de al multumi pe celalat. Dragostea e doar un fel de masochism. Stii ca te doare, stii ca iti face rau, dar ramai in acea relatie - pentru ca iubesti. Te minti constant spunandu-ti ca te iubeste, ca inca se mai poate rezolva ceva. Poate daca te schimbi tu, poate daca ii dai mai multa libertate, poate atunci o sa fie ca la inceput. Dar problema e, ca acea magie de inceput nu se mai poate intoarce indiferent de actiunile intreprinse de tine. Adevarul e simplu - nu te mai vrea. Sau daca te mai vrea, nu te vrea doar pe tine. Ce faci atunci? Ei o sticla de votca si incerci sa iuti? NU merge, imediat ce trece mahmureala se reinstaleaza disperarea, una si mai mare pentru ca realizezi ca nu ai rezolvat nimic, si ca nu ai ce sa faci ca sa rezolvi. Sfatul general e: Lasa timpul sa treaca, si dupa un timp, ai sa vezi ca ai sa te simti mai bine. Dar de obicei sfaturile astea sunt date de oamenii care nu au trecut prin astfel de situatii, sau au trecut prin ele, dar intre timp au uitat de sentimentele care o insotesc. Dar culmea e ca nu ai ce sa faci. Nu exista solutii. Si te trezesti in fiecare dimineata sperand ca astazi va fi mai bine, ca astazi, in sfarsit, vei putea uita.