vineri, 4 septembrie 2009

How I became Reverend Green

Am intalnit-o intamplator, la Gay Pride. Nu am facut o prima impresie foarte buna. Asta e, trebuie sa mai lucrez la replicile de agatat.:) Ma bucucr totusi ca am facut o impresie pozitiva asupra familiei urbane :).

Inca de la inceput m-am gandit ca are ochii frumosi, cu toate ca nu imi doream sa vad ceva special in ea, dar e imposibil sa ignori lucrurile minunate ce se ascund in sufletul ei. Apoi am inceput sa observ alte chestii, zambetul sincer, ca de copil (si spun asta cu riscul de a da in pedofilie) are un zambet special pe care majoritatea dintre noi il pierdem la varsta frageda, de obicei cand invatam sa mintim. De fiecare data cand imi zambeste mie sau zambeste pur si simplu reinvie fluturasii din stomacul meu. Fluturasii pe care am crezut ca nu ii mai poate invia nimic. E sensibila si finuta, dar si cu o personalitate puternica, ca o lesbiana adevarata :). E plina de contraste, care o completeaza si o fac mai speciala, altfel decat oricine altcineva. E genul de fata pe care poti sa o vezi intr-un bar, inconjurata de prieteni, distrandu-se ca si cum maine ar veni sfarsitul lumii si niciodata nu ai presupune ca este aceeasi fata care citea o carte in parc si probabil ai trecut azi sau ieri pe langa ea. E genul de persoana care stie la care muzeu poti vedea cea mai noua expozitie din oras sau unde se tine cea mai tare petrecere. Si refuz sa ma mai intreb daca o merit sau nu, invat sa ma bucur de prezenta ei si sper sa nu ajung prea ordinara pentru ea.

Un comentariu:

ileanne spunea...

familia urbana really likes you si abia asteapta sa iti pui (si sa ne punem si noi) internet :P