luni, 24 mai 2010

Noi si parada

Am fost sambata la mars. Trist. Foarte trist. Nu pentru ca am fost putini gay. Stiu ca pentru multi e greu si uneori imposibil sa-si traiasca orientarea deschis. Din cauza parintilor, prietenilor (cu toate ca nu merita nimeni prietenie ta daca nu te accepta pentru ceea ce esti), jobului pe care l-ar putea pierde, etc, etc.
Mi-am retinut cu greu furia la vederea profesionalismlui jurnalistilor romani. Doua gorile si o pitzipoanca de la Ring ziarul cu foarte mult bun simt ce radia prin trimisii sai. Unul dintre gorile a vrut sa faca o poza unui travestit ce isi facea veacul prin zona. Acesta a refuzat si a sps nu multumesc cu un gest de fata mare si neprihanita. Asta l-a enervat la culme pe celalalt trimis al ziarului (gorila nr 2) care a sarit de pe banca sa ii dea vre-o doua domnitzei travestite. Domnisoara Pitzi l-a linistit repede, era prea multa politie. (Nici nu cred ca are rost sa comentez nesimtirea acestor trei)
Scena nr 2. Reporterita antenei 1 il tot punea pe cameraman sa bage capera peste un grup de travestiti. Acestea voiau lasati in pace. Incercand sa spuna ca sunt si alti oameni de filmat acolo, dar nu, noi nu eram interesanti. Prea normali pentru gustul presei romane.
E trist. E trist faptul ca facem o parada pe an, la care venim doar cativa, iar altii uneori ne eschivam, alteori avem motive serioase. E trist pentru ca aceste moteve sunt cat se poate de reale.
1. Mi-e frica sa nu primesc o piatra in cap inainte/in timpul/dupa mars
2. O sa ma vada parintii si ei nu stiu
3. Am sa imi pierd jobul pt ca seful meu e homofob si e criza, viata grea
4. Nu vreau sa ma casatoresc, de ce sa lupt pentru aceste drepturi

Sunt multe, multe motive pentru care nu mergem sau mergem la mars, dar fiecare dintre noi, cei care am mers si cei care am stat acasa avem un lucru in comun: frica de a fi gay in Romania.
As vrea sa pot sa schimb lumea. Sa schimb Romania. As vrea sa pot sa merg fara frica pe strada si sa o tin pe prietena mea de mana sa o sarut. As vrea ca fiecare dintre noi sa le poata spune celor de acasa, prietenilor, colegilor, angajatorilor ca sunt gay fata a exista consecinte negative. As vrea sa pot sa ma casatoresc intr-o zi cu femeia pe care o iubesc, iar tu cu barbatul pe care il iubesti. As vrea sa putem avea copii, iar acestea sa nu sufere din cauza homofobiei. As vrea sa dispara cuvente ca poponar, curist, fag, homalau, lezbo, cacanar si altele.
As vrea sa pot face aceste lucruri sa se intample. Din pacate o revolutie nu se face cu un singur om, doar incepe cu unul. Pacat ca avem atatea oameni care au inceput, si atat de putini care au vrut sa-i urmeze.

vineri, 14 mai 2010

AC/DC instrumentul Satanei

Am primit un email de la organizatia studenteasca Fitzuica. Nu necesita nici un comentariu. Va las sa va delectati:

Dragi frati si surori in luna mai se doreste sa fie un concert rock demonic in Bucuresti cu cei de la ACDC care au atras deja zeci de mii de tineri din toata tara.Concertul o sa fie in aer liber in piata constitutiei. Deja multi frati si surori vom posti pe 16 mai (duminica) ca acest eveniment sa fie anulat.E o alarma serioasa pt ca aceasta formatie este cu adevarat satanica ACDC (Anti Christ Dead to Christ).Ne rugam si pt ploaie torentiala in acele zile sau ca Domnul sa intervina si in alte modalitati pt anularea concertului.
Numele albumele lor sunt cât se poate de concludente despre mesajul lor cãtre tinerii nostri :
hell ring(clopotul iadului); highway to hell (autostrada spre iad); back in black (inapoi in intuneric).. etc.
Doamne iartã-i !

duminică, 9 mai 2010

I am who I am



Suntem diferiti. Fiecare dintre noi. Blonzi, bruneti, cu ochii albastri, caprui sau verzi. Eu ii am verzi. Dimineata imi place sa beau o cafea tare si daca se poate sa o tin asa toata ziua. In autobus, metrou sau pur si simplu pe strada vad oameni. Sunt altfel decat mine. Unii asculta muzica la telefon, muzica pe care eu o gasesc neinteresanta. Altii citesc ziare sau carti pe care eu nu le-as citi niciodata. Mie imi place Neil Gaiman, pacat ca nu poate scrie cu viteza citirii mele. Am cateva culori preferate: mov, albastru deschis si verde. Am multi prieteni. Irina e rusoaica, Ioana e cercetas si scenarista, Vlad e visator, Gabi manager cultural, Zamfira e fotograf, Mara e de treaba, I* e plina de optimism si scrie extraordinar...
Am avut multi altii, care au disparut. Pentru care am incetat sa fiu prietena odata ce au aflat ca sunt altfel decat ei. Prima persoana fata de care mi-am facut coming-out-tul a fost Alina. Atunci prietena mea cea mai buna. "Nu mai vorbesc cu tine" - mi-a spus, dar mi-a mai vorbit de cateva ori de atunci. A vrut sa imi spuna cat de gresita sunt si ca daca vreau cu adevarat pot sa redevin normala.
Am ochii verzi, 26 de ani, 168 cm, 48kg, imi plac filmele, in special SF-urile, zambesc mult si imi place sa visez cu ochii deschisi, iubesc cu toata inima o femeie extraordinara.
Sunt alfel, dar nu sunt ciudata sau gresita.

sâmbătă, 8 mai 2010

Funny

Am primit asta pe mess. E o gluma pe care mi-ar fi placut sa o fac si eu cuiva. Eu as fi pe post de baba probabil. :)