Trenule masina mica

Duminica trebuia sa ajung neaparat la Ploiesti. Asadar descind duminica seara la Gara de Nord. Imi cumpar bilet la acceleratul de Ploiesti si astept cuminte la Macdonalds. Un nene, emigrant roman in Canada, ma vrajeste cu viata frumoasa din occident. Se plange ca este discriminat ca fumator si compara viata lui amara cu libertatile pe care le au acolo gay-ii si lesbienele. Ma las vrajita asa vreo juma' de ora cand aud ca se anuta trenul meu. Imi cer politicos scuze si merg la peronul anuntat. Gasesc o sageata albastra. Ma gandesc ca e un tren mult prea misto pentru a merge la Ploiesti si intreb nasul:
- Nu va suparati, trenul de Ploiesti? si ii intind biletul.
Nasul luandu-mi biletul din mana si uitandu-se la el:
- Da, domnisoara aveti locul in capatul vagonului, ati trecut de el.
Asadar intru in tren si ma asez frumos la locul pe care aveam bilet. Dupa 5 minute trenul pleaca din gara. Oops. Trebuia sa plece in 20 de minute. Intreb pasagerii:
- Nu va suparati, trenul de Ploiesti?
- Nu (mi se raspunde razand). E de Pitesti.
Sar de pe locul meu, ma duc la butonul, modern, de alarma. Ecranul ma anunta: SCOS DIN FUNCTIUNE. Perfect. Il prind pe nas.
-Mi-ati spus ca e trenul de Ploiesti.
- A, nu. E de Pitesti.
-Dar mi-ati spus...
-Pai Ploiesti, Pitesti suna la fel. Mai greseste omu'.
-Si eu ce fac? Care e prima statie la trenul asta?
- Titu.
- E departe?
-A, nu. E aproape, o jumatate de ora.
Super. Acum asta e. Merg la Titu. Care apropo, no offense pentru cei de acolo, dar e o halta la dracu in praznic. Buuuuun. Ajung in Titu. Aflu ca am tren in cateva minute inapoi in Bucuresti, dar putine sanse sa mai prind alt tren spre Ploiesti, ca s-au anulat. Ajung in Bucuresti, neincetand sa ma rog pe drum la toti Dumnezeii, sa prin trenul. Il vad cum pleaca in timp ce intram in gara. Asta e. Strang din dinti si merg la panou sa vad poate-poate mai e ceva. Dumnezeu exista, pentru ca rugaciunile mi-au fost ascultate. Trenul de la Chisinau e garat si merge prin Ploiesti.
Merg la casa de bilete sa imi schimb biletul.
- Nu se poate domnisoara.
-De ce?
- E mai vechi de o ora.
- Pai si cum puteam eu sa il schimb pe drum? Unde? In tren?
Primesc drept raspuns un nu ne intereseaza nu e problema noastra.
-OK. Dati-mi un bilet la trenul asta, care pleaca acum.
-La 23?
- Nu, doamna. Acum.
Ea nu stie de nici un tren.
-Cum sa nu? L-am vazut acum in gara. Trenul de Chisinau.
-Pai ala merge la Ploiesti, domnisoara?
-Merge la Chisinau (tampito - inghit cuvantul asta) dar trece prin Ploiesti.
Ea nu stie si nu poate sa imi dea bilet la trebul ala ca ei n-au traba cu el ca nu e a lor.
-Da' nu pleaca de la voi din gara?
-Ba da, dar nu avem treaba cu el.
Super. Romania the land of choice. (Cum zicea fratele meu cand era mic - Sa-ti manance gastele puta, asta inghit iar, ca m-a invatat mama educata si plec sa prind trenul.) Ma inteleg cu nasii sa ma ia pana la Ploiesti cu 20 de lei, aproape dublu fata de cat costa biletul. Urc intr-un compartiment burdusit de lux 70-zecist. In tot vagonul sunt numai eu si inca 2 barbati dintre care doar unul merge la Chisinau. Celalat e ca si mine, cu nasu. Nasii, un el si o ea, ambii beti manga, se invart pe acolo fara treaba. Il intreb pe el daca mai sta trenul si pot sa mai trag un fum. Nu intelege. Nu stie romaneste. Cum Dumnezeu ii trimit in deplasare in Romania fara sa stie romaneste? Il intreb in rusa.
- Aaaaaaaaaaaa, esti rusoaica. Si eu.
Nu mai spune. Nu mi-as fi dat seama. Ies la o pipa. Nasul imi demonstreaza telefonul lui nou, inchizand si deschizand clapeta:
- Uite, nu merge. Ba, acum merge. Iar nu merge.
Asa tot drumul pana la Ploiesti. Intr-un final ajungem la destinatie, unde nasul ametit si mai rau decat la plecare imi deschide tacticos usa si ma pune sa promit ca nu mai merg la Ploiesti decat cu trenul lor.
Dupa toata aventura asta, la Ploiesti m-a asteptat o ciorba calda si un pahar de bere rece.