marți, 23 iunie 2009

Cum se nasc fluturasii




O cunosteam de ceva vreme. Eram prietene, nici macar cele mai bune, doar prietene.

Imi aduc aminte cum a iesit de dupa dulap vrand sa imi arate rochia noua. Era o rochie maro, totusi in amintirea mea a ramas rosie. Nu am avut fluturasi sau ceva, astea au venit mai tarziu. Ochii mi-au ramas la decolteu si la sanii ei albi. Voia sa stie daca imi place rochia. Tot ce am putut spune e ca are un decolteu cam mare, dar singura chestie la care ma puteam gandi era ca are sani frumosi.

Ne plimbam prin Sibiu. Ii faceam poze din profil. Imi placea nasul ei lung, drept, perfect.

De fiecare data cand ma lua de mana, asa ca intre fete, ma lua cu calduri. Imi placea sa ma joc cu degetele ei lungi si moi.

O pupam pe frunte si pe ochi. Inchidea cuminte ochii si ma lasa sa o sarut. Ma treceau fiori de fiecare data cand imi atingeam buzele de pleoapele ei.

Cand mai aveam cate un sleep-over o luam in brate, gingasa si parca putin speriata, si ii auzeam bataile inimii.

Imi aduc aminte plimbarea noastra prin padure. Era seara, aproape ca se facuse noapte. S-a asezat pe un bustean si rontaia la biscuiti. Imi placea sa o privesc. Ca sa nu o sperii prea tare ii faceam neintrerupt poze.

Intr-o noapte, in parc, a avut o tentativa sa ma sarute. M-am speriat. Am facut un atac de panica.

I-am spus ca o iubesc pe messenger. Nu am avut curaj sa o spun in fata. M-a rugat sa ne intalnim. Langa lac, mi-a spus. Tremuram in tramvai, nu mai aveam aer. Am avut cateva tentative sa ma intorc din drum. Ma astepta asezata pe mal. M-a luat de mana si mi-a spus ca ma iubeste. Nu stiam daca era un lucru rau sau bun. Imi era frica de ceea ce simteam. Era gresit, era interzis. Nu puteam s-o iubesc.

Am facut tot posibilul sa ne treaca. Stateam intinsa, cu capul in poala ei. Ce bine ca i-a trecut, ma gandeam. Mie nu imi trecuse. Nu ma putem opri sa o iubesc. Imi parea rau ca nu am lasat-o sa ma sarute in acea noapte in parc.

O pupam pe ochi, pe obraji. Ca inainte, nevinovat. Ma apropiam tot mai mult de coltul buzelor ei. Tremuram. Saruta-ma, mi-a soptit. M-am lipit de buzele ei moi. A fost primul nostru sarut. Atat de placut, aproape dureros.

Inca o iubesc. Imi place cum se cuibareste seara in bratele mele. Imi place sa o sarut pe frunte si pe ochi, sa ii miros parul, sa ma joc cu degetele ei moi. Imi place sa vad cum se machiaza in fata oglinzii si imi place sa o vad proband haine noi.

Inca mai am fluturasi numai cand ma gandesc la ea.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Frumos...

Printzesa spunea...

iubita mea, ce frumos ti-ai adus aminte de momentele nostre de la inceput:x:x te iubesc enorm de mult!! YOU're the love of my life, babe!;)>:D<

printzesa spunea...

fluturasii traiesc vesnic :x

AllGay spunea...

NU, fluturasii mai si mor.

Dagna spunea...

:D da ...suna perfect ..esti o norocoasa cred .. de fapt chiar esti ! :D

Puck spunea...

sărută-ți iute, deci, frumoasa
iubirea este ca mătasa
o porți, n-o porți, se rupe...