Sambata seara m-am imbracat cu tricoul meu rainbow si m-am inarmat cu mandria de a fi lesbiana in Romania si am pornit spre unirii. Undeva intre Nerva Traian si Mircea Voda am vazut 3 neolegionari, bine facuti, mai ales in zona burtii, cu traditionalele tricouri cu crucea legionara. Apropiindu-ma de zona in care trebuia sa ne intalnim am mai zarit cativa dubiosi si foarte putin jandarmi, fata de anul trecut. M-am pregatit pentru ce-i mai rau.
Am vrut sa trec de cordonul creat de jandarmi. Unul dintre jandarmii care pazea intrarea ne opreste pe cativa care incercam sa trecem: Unde mergeti? La gay? Apoi, probabil realizand cat de penibil suna se corecteaza: La parada?
Trecem. Dincolo de garduri un grup de oameni dezorientati. Suntem escortati de cativa jandarmi la locul din care urma sa inceapa parada. Pana cand liniste si pace. Inca mai sunt agitata. Ma astept ca din clipa in clipa sa aud injuraturi de pe margine si sa simt un bolovan doua, in cel mai fericit caz trecand pe langa mine.
Ne refugiem la umbra, intr-o alee. Toti timizi, asezati pe garduri, asteptam marele eveniment. Toti ingrijorati ca nu vom fi decat o mana de oameni.
Intai timid incercam sa legam discutii unii cu altii. Apoi atmosfera devine mai relaxanta, radem, ne distram, incepem sa ne simtim bine. Se imparte stegulete, baloane si alte chestii ce te fac gay.
Cineva striga: Au venit Divele! Presa, care pana atunci se plimba apatic pe langa noi se arunca disperati sa ia interviuri si sa faca poze. Aratati dintisorii. Zambiti, zambiti. De ce ati venit azi aici? De unde sunteti?
Imi musc buzele de ciuda ca nu am ascultat-o pe colega mea de camera cand mi-a spus sa ma imbrac in rochie si sa ma machiez. Asa poate as fi avut si eu mai mult suces la presa.
La 17 si putin pornim in mars. Toti inarmati cu cate un balon sau stegulet. Mergem linistit, nu avem unde sa ne grabim acum ca s-a scurtat intr-un asa hal traseul. Ma uit in spate si nu stiu de unde si cand au venit atatea oameni. Dansam ne distram. Televiziunile pe urmele Divelor. Incerc sa ma bag si eu in cadru. Hello Romania, si eu sunt gay. Gay-ii mai arata si asa.
Pe margine nici urma de legionari, doar grupuri mici de oameni, familii in mare parte, care au prezentat buletinul pentru a trece de cordon. O familie ne face cu mana de la un balcon in piata Constitutiei. In fata casei poporului ne oprin pentru jumatate de ora pentru a asculta cateva discursuri. Dam ragaz celor de la realitatea sa transmita in direct. Se plang ca nu se poate auzi nimic din cauza zgomotului si din razbuunare, probabil, sau din traditia jurnalistica romaneasca domnisoara reportetita de la Realitatea tv anunta ca suntem doar 100 de oameni si iese din emisie.
Pornim spre finalul traseului, statia de metrou Izvor. Sunt obosita, probabil de la suflat in fluer, pentru ca de mers chiar nu s-a mers mult. Sunt fericita pentru ca am reusit sa spun Romaniei: Eu sunt! Tu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu